Mărturii

“Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.” Romani 10:9

În această secțiune veți putea descoperii felul personal și unic în care Dumnezeu alege să se facă cunoscut oamenilor, modul în care El a lucrat și atras inimile lor spre El, dăruindu-le mântuire și viață adevărată.

Fiecare mărturie vorbește despre un Dumnezeu îndrăgostit de creația Lui, un Dumnezeu ce a fost gata să plătească prețul până la capăt, ca să împace omenirea robită de păcat cu sfințenia și dreptatea Sa.

Veți găsi în această secțiune vieții transformate, restaurate, care au primit o nouă perspectivă. Veți cunoaște oameni din biserica baptistă Emanuel Viena care azi nu mai trăiesc sub povara pacatului ci pășesc în fiecare zi prin Harul scump.

Privită în ansamblu această secțiune adună fragmente de viață din marea realitate a lui Dumnezeu. O realitate despre dragostea nemărginită.

Larisa Lionte

Viața mea înainte să-L cunosc pe Cristos:

M-am născut în Timișoara în anul 1988, într-o familie în care nu prea am învățat despre Cristos și importanța unei vieți alături de El, părinții divortând ulterior. În anii copilariei – de la 11 la 17 ani – am frecventat Biserica Creștină Baptistă Betel Satchinez, dar apoi m-am îndepărtat de Domnul, crezând că îmi pune prea multe restricții.

Am crezut ca așa e bine, că pot fi fericită prin propriile forțe. Aveam planuri să fac bani, să mă realizez, dar nu a fost așa cum am vrut eu și am devenit un om frustrat, certăreț și plin de complexe. Am venit la Biserica Creștină Baptistă ”Emanuel” – îndemnată de mama – cu gândul să cunosc tineri, să am cu cine ieși.

Cum m-am decis să-L urmez pe Domnul:

De cum am intrat în biserică am simțit puternic prezența Lui, cum nu o mai simțisem niciodată până atunci și am avut un sentiment de apartenență. Atunci am auzit predica despre Iair și la final cântarea ”Un timp de o zi”. În cursul săptămânii urmatoare mă gândeam: ”- Doamne, Iair a avut un motiv serios de îndoială. Dar eu ce motiv am avut să mă îndepărtez de Tine? Care e rostul meu și unde voi merge eu?”. Apoi duminica următoare am ascultat predica despre apostolul Pavel, care nici în închisoare nu s-a îndepărtat de Domnul. Atunci m-am simțit vinovată de îndepărtarea mea. Seara, am hotărât să ascult niște cântări ale unui frate penticostal pe nume Cristian Dragomir, cu speranța că mă vor înveseli. Dar ascultându-le am plâns mult… Din prima mi-am amintit că Isus a murit pentru mine. La a doua ”Întoarce-te la Domnul”- plângând am strigat în gând: ”-Sunt o păcătoasă nenorocită! Isuse, am nevoie de Tine aici și acum! Și da, vreau și o altă inima!”. La a treia cântare ”La Tine caut adăpost”- am înțeles că în Isus trebuie să mă încred și că viața mea fără El nu are nici un rost.

Cum s-a schimbat viața mea:

După ce L-am chemat pe Isus în inima mea am înteles că trebuie să-L caut mai mult și să-L las pe El să mă schimbe, pentru a fi pe placul Lui. L-am rugat ca El să mă conducă și să lucreze în mine. Acum citesc cu drag Biblia, pe care, înainte, o neglijam. De asemenea, îi cer Domnului călăuzire ca ceea ce citesc să nu fie doar o lectură, ci Cuvântul Lui să se transpună în trăirea mea zilnică. Lucruri pe care altădată le consideram frustrări, – mersul la biserică, ascultarea melodiilor creștine – au devenit plăceri pentru mine. Complexele s-au transformat în motive de recunostință, de mulțumire, și asta pentru că acum cred că Domnul are un plan pentru mine. Datorită faptului că I-am predat Domnului nemulțumirile mele, acum nu mai sunt certăreață și am mai multă liniște în casă.

Cel mai important lucru este că știu că am viață veșnică prin Isus Cristos, Mântuitorul meu.

De când L-am primit personal pe Domnul am primit și un dar minunat cu care să-L slujesc: scriu poezii! Și îmi doresc ca prin Harul Domnului și cu ajutorul Lui să public o carte de poezii.

 

(poezii ale Larisei Lionte gasiti la sectiunea de Poezii din categoria Pasiuni).

Larisa Lionte

Felicia Paunovici

Doresc să vă împărtășesc azi, o mică parte din mărturia mea de credință și vreau să încep prin unul din modurile de exprimare cele mai dragi mie, poezia.

Aș vrea să știți cine sunt eu!
Nu mă cunoașteți.
În cer e casa mea,
Și-s fiu de Dumnezeu.
Isus mi-e frate!

Ați vrea să știți cine sunt eu?
Sunt mândră cu-așa Tată.
De unde-am Harul ăsta eu?
Isus mi-e frate!

Și bogății nespuse am.
De tot ce are El am parte,
Ați vrea să știți cum?
Isus mi-e frate!

Un cerșetor am fost,
Sortit la moarte
La pieptul Lui, Isus m-a luat,
Acum mi-e frate!

Și sclav am fost,
Cuprins de amăgiri deșarte
El libertate-n dar mi-a dat
Doar mi-este frate!

Sunt liber azi
Și-am tot ce vreau,
Și cerul Lui e-acum și-al meu
De tată-l am pe Dumnezeu
Și Isus îmi este frate!

Din momentul în care am conștientizat că Dumnezeu există, mă iubește, are atâtea lucruri importante de împărtășit, de cunoscut de către noi, s-a născut în mine această dorință arzătoare de cunoașterea Lui!

Mi se părea că nu e suficient doar să citesc Scripturile, mă gândeam că dacă s-ar putea să-L întâlnesc pe Isus ca persoană, bazându-mă pe faptul că El s-a arătat ucenicilor, atunci aș putea afirma și eu ca ei: că Îl cunosc!, că L-am văzut. Mă agățam de acest gând chiar dacă știam în inima mea că e imposibil, firea din mine iși dorea însă acest lucru. Mă gândeam că pentru ucenici a fost ușor să-L cunoască, doar ei Te-au văzut efectiv, au stat cu Tine, deci e limpede că Te-au cunoscut!! Mă frământau întrebări de genul: Cum pot eu să Te cunosc?? sau Cum să spun că Te cunosc fără să te văd efectiv?? Fără să- Ți aud glasul? Îmi doream să se concretizeze această rugăminte „de a-L vede” de „a-L auzi” ca să pot ajunge să spun că Îl cuonsc însfârșit!! Au fost ani de zile de căutare, de încercare de a-L cunoaște. Atâtea versete în Scriptură mă îndemnau la a-L cunoaște. Dar nu știam cum, nu știam ce să fac! Imi amintesc că vroiam să mi se facă cunoscut dar cum vreau eu!!, cand vreau eu, in acel moment. Am ințeles apoi, in viața mea trăită alături de El că acest lucru, e în mâna Lui și că felul în care El mi s-a descoperit a fost de fapt modul în care am acționat sau reacționat în diferite situații, a fost modul în care am trăit și am vorbit și m-am comportat, cu alte cuvinte a fost o cunoaștere și descoperire a Lui continuă, pe care nu am realizat-o decât mai târziu.

Privind acum în urmă îmi văd neputințele, eșecurile, neîncrederea dar în același timp îmi văd și reușitele pe care le-am avut în El, prin El și pentru El.

“Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea”. 1 Ioan 2:27

Am înțeles că Duhul pe care l-a trimis Isus să fie cu noi în permanență este o realitate și că El locuiește în noi făcânduni-L decunoscut pe Fiul și pe Tatăl. Când am realizat realitatea Duhului în viața mea și a noastră ca și credincioși, ca și copii ai Domnului, adică, că El Duhul, ne ajută să-L cunoaștem, să-L descoperim cu o singură condiție: să ne dorim acest lucru!!!Acesta a fost momentul în care am fost atinsă și m-a conștientizat intensitatea cunoașterii și ca El se descoperea la nivelul duhului, nu la nivelul firii sau a cărnii!!

Nu am mai căutat de atunci să-L văd fizic, am căutat să-L descopăr prin Duhul. Nu vreau însă o cunoaștere care să mă îngâmfe ci una care să mă găsească gata în orice confruntare, să pot spune„Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic … chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. Psalmul 23”.

Închei tot printr-o poezie pe care am scris-o în acea perioada a frământărilor mele dar care au luat sfârșit când am înțeles rolul Duhului Sfânt trimis pe pământ pentru noi.

Isus, aș vrea să te simt
Cu sentimentele mele umane
Aș vrea să Te-ating
Cu mâinile mele de carne

Vreau să Te-aud
Când urechea mi-e surdă
Și zgomotele lumii
În mine-aș vrea să pătrundă.

Aș vrea să Te văd
Când nu știu cărarea de-i bună.
Când totu-i confuz
Isus, vreau să Te țin de mână

O teamă-i în mine
Și n-aș vrea să Te pierd.
Aș vrea să fac ceva
Spre Tine să alerg.

De parcă nu-i deajuns
Iubirea ce mi-o porți.
Mereu doresc mai mult
În mine să Te-arăți.

De Tine, doar de Tine
Nevoie am Isus
Căci dorul după Tine
E mare de nespus.

Tu ești Isuse Harul
În care m-ai cuprins,
Te-aud și Te văd Doamne
Și-n Duhul Te-am atins.

Felicia Paunovici

Lavinia Ardelean

Il iubesc pe Dumnezeu, pentru că mi-a dat voie să Îl cunosc așa cum este El și mi-i se reveleaza de fiecare data cand îmi pun inima să Îl caute cu adevărat. Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că, deși sunt un punct mic în toata povestea Universului, El imi cunoaște numele și în ciuda slăbiciunilor mele și a păcatului meu a ales să mă iubească și să Îl condamne pe Fiul Său Isus Hristos la moarte în locul meu, plătind prețul pană la capat.

Cred în Dumnezeu, cred că El a creat cerurile și pământu, cred că El ține în mâna Sa Universul și îl controlează.

Cred că Biblia este Cuvantul insuflat de El și modalitatea directă prin care îmi vorbește, se apropie de mine și îmi dă voie să Îl cunosc. La 25 de ani, nu mai am nevoie de nici o dovadă că Biblia este adevarată, pentru că viața mea vorbește despre asta, Scriptura se împlinește în viața mea și în ceea ce  trăiesc, Dumnezeul meu este unul real  și personal.

Ca să ajung să declar lucrurile de mai sus am trecut printr-un proces de creștere, de  când m-am născut și pana azi, Dumnezeu a avut grija de mine să ajung în acele locuri unde erau oameni ce ma puteau învata despre El și care îmi puteau îndrepta privirea spre calea Lui.

Binecuvantarea mea a fost că părinții mei îl cunosteau pe Domnul și trăiau o viată în care căutau să facă voia Lui, ei au fost primii care mi-au spus despre Dumnezeu, apoi cei care au avut cel mai mare impact în viata mea de credință au fost învățătorii de la școala duminicală din biserica unde mergeam împreuna cu părintii mei. Tot ce sunt azi, este pentru că atunci când am fost mică ei au pus o baza sănătoasa și puternica, învătându-mă cine este Dumnezeu și ce vrea El de la mine, am strâns învățăturile lor în inima și în mintea mea și nu m-am departat de ele.

Momentul în care am spus ‘da‘ lui Dumnezeu a fost  unul în care am conștientizat realitatea jertfei și am acceptat-o și am crezut că Isus Hristos a murit pentru păcatele mele pe cruce.

Eram  intr-o tabară în care eram instruită alaturi de ceilalți tineri cum să ducem evanghelia la copii și cum să le spunem despre Dumnezeu, pentru că în săptămâna ce urma dupa încheierea taberei, trebuia să mergem în cateva sate din județul Cluj și să le spunem copiilor tot ce învațasem. Aveam 12 ani atunci, în timp ce îmi pregăteam lecția, mi-am dat seama ca eu nu pot să le spun copiilor să Îl primească pe Domnul Isus în inimile lor dacă eu nu L-am primit încă, atunci am decis că ii momentul să imi deschid inima și să Îl las să intre în ea.

Dupa doi ani, am mărturisit public credința mea în Dumnezeu, în apa botezului  în biserica Baptista Emanuel  din Timisoara.

Momentul  în care am înteles cu adevărat ce înseamnă o relație personală cu Dumnezeu a fost atunci când trădată de prietenii și rănită am decis să mă izolez și să nu mai las pe nimeni să se apropie de mine, să mă cunoască cu adevarat, mai bine de 2 ani de zile, singurul meu confident a fost Dumnezeu, aveam nevoie de cineva cui să îi spun ce simt, ce trăiesc și El era singurul în care puteam avea încredere, L-am făcut prietenul meu cel mai bun și in mijlocul suferintei mele El a fost exact ceea ce aveam nevoie și nu mai era nimic de adăugat.

Privind în urma, Îl văd pe Dumnezeu cum m-a căutat și cum El a vrut sa aiba o relație personala cu mine și în fiecare încercare și suferință ce am trăit-o Îl văd cum mi-a modelat inima și a făcut-o să îl caute pe El înainte de orice altceva. Au fost etape în viața mea când El m-a luat din mijlocul oamenilor și al prietenilor mei și m-a dus departe de ei, doar ca să imi focalizez intreaga atenție asupra Lui și să învăt să trăiesc în dependenta de El.

Am invățat ce înseamna să trăiești prin credința atunci cand El mi-a dat o viziune și un vis mai mare decât puterile mele, mai mult decât omenește era posibil de împlinit și m-a facut să lupt pentru împlinirea lor, în mijlocul luptei L-am rugat să se lupte El pentru mine, și s-a ridicat în picioare și a luptat pentru mine și pentru viziunea ce o pusese în inima mea.

L-am cunoscut pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu mare și atotputernic, suveran, și de când îi știu puterea și Îi cunosc Numele, îndrăznesc să Îi cer lucruri mari și îndrăznesc să am vise mari pentru că știu că nimic nu este imposibil cu El și că viața ce mi-a dat-o trebuie să o exploatez  la maxim și să scot ce este mai bun din ea, însă toate spre gloria Lui și că puterea și slava Lui să se vadă clar în viața mea.

Au fost momente în care El mi-a închis ușile, doar ca să mă învețe că El isi dorește să-L iubesc pe El mai mult decât ceea ce vreau să fac de dragul Lui.

Astăzi, îmi doresc să fiu lumină în întuneric și să duc vestea despre eliberarea de sub povara păcatului, celor ce încă nu au auzit despre Dumnezeu, am făcut din asta obiectivul alergării mele aici jos, îmi doresc din toata inima mea ca toate popoarele pămantului să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu, să primească mântuire și eliberare și să poata cânta împreuna cu mine despre speranța ce o avem în Isus. Îmi doresc să duc cuvântul mai departe și mă încăpățânez să nu rămân indiferentă și nepăsătoare față de cei ce mor fara Isus.

Lavinia Ardelean

Vali Sere

Prin harul lui Dumnezeu m-am nascut si am crescut intr-o familie de oameni credinciosi, copii ai lui Dumnezeu.

Inca de mic copil apropierea mea de Dumnezeu se realiza prin muzica, tatal meu fiind pasionat de muzica.

Am crescut in biserica dezvoltand inca din copilarie o relatie cu biserica si implicit cu Dumnezeu, astfel incat la varsta de 18 ani mi-am predat viata mea in mana lui Dumnezeu urmandu-l in apa botezului si marturisindu-l ca Domn si Mantuitor personal.

De-atunci Dumnezeu lucreaza si prelucreaza viata mea. Sunt iubita si alintata de El si lucrul asta il vad in fiecare moment din viata mea. Cand sunt slaba El e tare, cand sunt mica El e mare si zilnic ma inconjoara cu bunatatea si credinciosia Lui.

Cand trec prin incercari El este mai aproape de mine ca oricand si marturisesc ca trairile  cele mai intense cu Domnul meu au fost cand am trecut prin vaile cele mai adanci. Cantarea ma inalta si ma apropie de fiecare data de El.

Este minunat sa stii ca-l ai ca Tata pe Dumnezeul universului !!

Ca si o completare la ceea ce am spus mai sus as vrea sa scriu o meditatie care este de fapt tot o marturie personala.

AUTOPORTRET

Eu sunt un om nascut din dragoste, nu sunt la intamplare!

Toate au avut un scop precis atunci cand am venit pe lume.

Dumnezeu a avut atata dragoste in inima Lui, incat si-a zis:

Vreau sa mai fac un om, vreau sa mai iubesc pe cineva,

sa-mi revars toate binecuvantarile pregatite pentru el!

Vreau sa mai arat cuiva toate minunatiile pe care le-am creat,

vreau sa mai fac cuiva cunostinta cu Fiul Meu Preaiubit!

Si asa am venit pe lume, eu.

Ei mi-au dat un nume, dar deja scria pe mine: Dumnezeu.

Si El m-a facut o faptura asa de minunata!

Totul era perfect, doar eul meu cerea ceva in plus.

Imi tot spunea:

De ce nu iei si tu un mar?

De ce stai in gradina asta mica, in timp ce lumea e atat de mare?

Si l-am tradat pe Tatal meu….

Si-n loc sa-mi implinesc menirea, m-am departat de Dumnezeu.

Si totusi eram un copil nascut din dragoste!

Si-n sufletul meu stiam ca sunt al Lui!

Am cautat mult, nici eu nu stiam ce….

Si totusi, eu nu eram la intamplare

Si totusi, toate erau cu un scop!

Eram un om nascut din dragoste,

Dumnezeu mi-a aratat toate minunatiile pe care le-a creat

A revarsat peste mine binecuvantarile Sale….

Dar eu nu stiam, mai era ceva in plan….

Ceva ce inca nu se intamplase:

nu facusem cunostinta cu Fiul Sau Preaiubit!

Si-ntr-o zi, pe cand hoinaream departe de gradina de care apartineam, L-am vazut: nu avea nimic deosebit.

Era un om simplu.

Dar ochii Lui, ochii Lui aveau ceva ce n-am mai vazut niciodata in lumea asta:

atata dragoste, atata pace, atata liniste.

M-a privit si n-a spus nimic, dar eu am inteles: MA IUBEA!

Si am facut cunostinta cu El…

Da, acum sunt intreaga, acum planul este complet

si am un scop maret:

acela de a iubi asa cum am fost si sunt si eu iubita!

Vali Sere

Simona Buzgău

Mă numesc Simona Buzgău, sunt căsătorită, avem o fetiță de 7 luni și sunt bucuroasă să vă pot împărtăși pe această cale cum L-am cunoscut personal pe Dumnezeu.

M-am născut într-o familie de creștini baptiști. De mică am mers la biserică împreună cu părinții mei. La biserică participam cu plăcere la orele de școală biblică a copiilor. Aceste ore erau special pregătite pt. copii ca să nu ne plictisim și să le putem întelege. Acolo am învatat că există un Dumnezeu care a creat lumea cu tot ce cuprinde ea, inclusiv pe om. Părinții mei m-au învățat că, Dumnezeu ne-a lăsat Biblia ca să putem ști ce dorește El de la noi și cum putem fi fericiți cu adevărat pe acest pământ. Tot ei m-auînvățat că nu este suficient ca ei să fie credincioși, ci și eu singură trebuie să închei un legământ cu Dumnezeu.

Crescând mai mare, mai exact în jurul vârstei de 14 ani a început să mă frământe urmatoarea întrebare:

“Dacă mor, ce se întâmplă cu mine, unde mă duc?”

Datorită faptului că am citit în Biblie, știam că există RAI pentru toți care cred în Fiul lui Dumnezeu….și IAD pentru toți care nu cred în El și încalcă poruncile Lui. I-mi era frică de moarte deorece știam că am păcate!

Cu toate că mă străduiam mult să împlinesc poruncile lui Dumnezeu nu reușeam în totalitate. Știam că dacă am un singur păcat nu pot să ajung în cer, nu pot să stau în prezența lui Dumnezeu, deoarece El este sfânt!

Citind mai mult, mi-am dat seama ce trebuia să fac. Dumnezeu ne-a lăsat scris în Biblie care este singura cale ca să putem ajunge în prezenta Lui. Aceasta cale este Fiul Său Isus Hristos care de bună voie și-a dat viața în locul meu.

Atunci prin rugăciune i-am cerut lui Dumnezeu să î-mi ierte toate păcatele și să î-mi ia frica. I-am cerut Fiului Său să fie stăpânul vieții mele și să î-mi dea puterea necesară de a trăi în așa fel, încât să se poată bucura de mine. Știu că nu sânt încă desăvârșită dar am îndrazneala la El deoarece, El este Mântuitorul și Domnul vieții mele!

El mi-a dat pacea Lui în inima și siguranța că Dumnezeu mi-a iertat toate păcatele. Acum nu mai î-mi este frică de moarte, sânt fericită și astept cu nerăbdare clipa când Domnul Isus va venii să mă ia în acel loc pe care sa dus să mi-l pregătească, unde voi trăii veșnic!!

Simona Buzgău

Ani Miclăuș

„Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!”

“Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!”

Dumnezeu m-a iubit încă din fragedă copilărie, astfel că m-a binecuvântat oferindu-mă ca dar unei familii care-L iubeau pe EL şi căutau să împlinească voia lui Dumnezeu în trăirea lor pe acest pământ. Părinţii mei dragi m-au obişnuit cu folosirea Bibliei, cu frecventarea locurilor în care oamenii se bucurau de fiecare parte a Creaţiei lui Dumnezeu. M-au dus atât la biserica română cât şi la cea de limbă maghiară. Am fost crescută în cunoaşterea voii lui Dumnezeu în care trebuia să-mi păstrez imaginea de copil cuminte în ochii părinţilor, a colegilor şi a cunoştinţelor.

Ca tânără aveam libertate din partea părinţilor, ei ştiind că sunt un copil model. Totuşi, aveam momente când preferam să nu fiu doar modelul de copil cuminte, ci şi copilul care ştie să atragă colegii în activităţi năstruşnice, să mintă sau să vorbească necuviincios.

Nu îmi plăcea viaţa mea duplicitară, ştiam că partea aceasta a vieţii mele nu-i aduce bucurie lui Dumnezeu şi vroiam să mă schimb, pentru că de fapt nici mie nu-mi aducea bucurie şi linişte. Visam foarte des că sunt pe o stâncă şi la fiecare greşeală mă prăbuşesc în neant … dar de fiecare dată era o mână întinsă care mă prindea şi mă aşeza pe stâncă într-un loc sigur. Eram convinsă că acea mână reprezenta mâna lui Dumnezeu, care prin mila, bunătatea şi dragostea Lui, nu mă lăsa să cad, ci mă lua în protecţia Lui. Am decis să-mi mărturisesc greşelile, să mă las de obiceiurile nepotrivite şi mi-am cerut iertare de la Dumnezeu. Ştiam că „Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!” L-am invitat să fie Izbăvitorul meu şi pentru totdeauna Domnul meu.

Viaţa mea s-a schimbat, nu am mai fost persoana care trebuia să trăiască o viaţă duplicitară, ci mă bucuram să fiu model trăind o viaţă care-I place Domnului. Am vrut să-L cunosc mai mult pe Dumnezeul meu, pe Domnul Isus şi Duhul Său cel Sfânt. L-am luat pe Domnul Isus ca Modelul vieţii mele. Am început să studiez mai mult Scriptura şi s-o folosesc ca model de viaţă. Acest Dumnezeu minunat a pus dragostea Lui în mine şi dorinţa de a-i învăţa pe copii Calea Lui, măreţia, bunătatea şi dragostea Lui. Astfel că, de peste 2 decenii, nu doar copiii învaţă de la mine, ci împreună cu fiecare generaţie de copii am experimentat splendoarea Bibliei şi minunatul har al lui Dumnezeu asupra copiilor Lui.

Am toată încrederea că Dumnezeul meu nu mă lasă nici o clipă, El este Domnul şi Tatăl meu care mă protejează şi mă ocroteşte în orice situaţie. „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” El va face ca umblarea mea să fie nu doar un model ci şi o alergare spre ţinta finală, ca să ajung în condiţii de siguranţă la destinaţia planificată de El pentru mine şi toţi copiii Lui, în Slavă împreună cu El.

Ani Miclăuș