Privește șoimul…
Cu câtă putere zboară!
Ce mandru, ce frumos
Când se înalță în văzduh e atat de grațios!
El e liber!
Ce ușor se ridică pe aripi
Spre cer!
Plutește-n zare! E liber!
După a sa libertate și eu am tânjit!
Lanțuri grele m-au ținut!
Povara lor m-a zdrobit
Și plânsu-mi era neștiut!
Cu fiecare străduială
În lacrimi amare m-am înecat…
Să zbor?! Era cu neputință!
Și încet-încet… am renunțat.
De negura nopții am fost acaparat…
Nu mai speram nimic!
Fantasme, umbre de speranța ades m-au înșelat
Și cumplitele lanțuri mă chinuiau groaznic!
Ele îmi spuneau: “- Niciodată
Nu vei zbura!
Nicidecum nu vei fi liber!
Aici te vom ține pururea!”.
De fiecare dată când să zbor încercam
Lanțurile tot mai nemilos m-au strâns!
Rănile-mi puternic au sângerat
Și eu am încetat să mă zbat!
Atunci am auzit de eliberare!
Mi-a zis ceva
Că Isus mă poate dezlega
Și mai mult! Mă va tămădui…
Eu atunci am îndrăznit să sper…
Mi-am înălțat privirea îndurerată spre cer
Și am zis: “- Doamne, dacă exiști, dezleaga-mă să zbor!
Vreau sa fiu liber!”.
El a privit spre mine!
Cu Lumina Sa întunericul l-a risipit.
Și am primit mângâiere,
Nu am mai simțit nici o durere!
Acum lanțul zăcea la picioarele-mi sfărâmat.
Isus m-a eliberat,
Mi-a dat și tămăduire…
În trup, în gând și în simțire!
Precum șoimul călător
Am început și eu să zbor!
Pe aripile Credinței m-am ridicat
Spre Cel ce m-a chemat!
Dacă te ține un lanț, te zdrobeste,
Să ști că Isus te iubește.
El te va dezlega, te va vindeca
Și mângâia!
Lasă-L să facă asta acum!
Nu mai aștepta,
Cheamă-L în inima ta
Și vei fi liber, vei zbura!
Hai să zbori pe Cerescul Drum!
Domnul iți dă aripile credinței
Să te înalti spre un tărâm de basm,
Spre Țara Făgăduinței!
Zborul nu va fi ușor!
Dar privește a șoimului cutezanță!
Și el mai obosește,
Se așeaza, dar nu cedează!
Când vei fi ostenit,
Domnul puterea-ți înnoiește.
El alături iți va fi
Spunându-ți: ”- Hai, îndrăznește!”.
Din nou te va ridica,
Iți va mări credința…
Cu dragostea Sa te va întări
Și-ți va copleși ființa!
Dacă-L respingi, va fi imposibil!
Niciodată, nu vei zbura!
Nicidecum, nu vei reuși…
Ci mereu dezamăgit vei fi!
Dar dacă-L accepti pe El,
Vei începe zborul credinței!
Vei fi liber să te ridici pe aripi de vis
Spre Veșnicul Paradis!
Larisa Lionte, 2012